Membrana este o bariera selectiva care participa activ sau pasiv la transferul de masa intre fazele pe care le separa. Membranele joaca un rol important in diferite sectoare ale cercetarii stiintifice, industriei, sanatatii, gestiunii resurselor si mediului inconjurator.
Procese de separare prin membrane sunt mai eficace, mai economice in timp si in energie si ocupa un loc central in dezvoltarea tehnologiilor ecologice. Principalele avantaje ale proceselor membranare sunt: selectivitatea mare si capacitatea de separare a compusilor termolabili, ceea ce rezolva problemele de fractionare si concentrare a produsilor biologici ce sunt implicati in medicina, biologie, biotehnologii, farmacie si chimie organica.
Dezvoltarea proceselor de separare prin membrane a avut la baza atât factori tehnici: selectivitatea separarii, fiabilitatea tehnologiilor, productivitatea si randamentul energetic, cât si factori economici: costul instalatiilor si echipamentelor, costul de operare si intretinere si costul materiilor prime.
Membranele si procesele membranare constituie un domeniu interdisciplinar, a carui evolutie exploziva a fost determinata de implicarea fara restrictii a stiintei materialelor, matematicii, fizicii, chimiei fizice, biologiei si ingineriei in fiecare etapa parcursa de la teorie la proces industrial.
Tehnologiile membranare sunt ecologice sau de ecologizare.
Tipurile principale de membrane utilizate sunt: polimerice, ceramice, lichide si reactoare membranare.
Tehnologiile membranare implica procese ca: micro-, ultra-, nano- si hiper filtrarea.
Cele mai utilizate tehnici in tratarea apelor sunt osmoza, dializa si electrodializa.